miercuri, 6 mai 2009

Bridget Jones (I şi II)

Cărţi drăguţe, filme jalnice. Totuşi, ca să nu le dau în cap ambelor ecranizări, o să zic că filmul după primul volum a fost mai bunicel decât al doilea (The edge of reason).

http://www.imdb.com/title/tt0243155/
http://www.imdb.com/title/tt0317198/

Filmul, de fapt filmele, au faze haioase, dar şi mult umor englezesc care nu prea te face să te rostogoleşti pe jos de râs. Lui Hugh Grant îi vine ca o mănuşă rolul fustangiului, în timp ce Colin Firth e cam oscilant. Ba e pra serios, ba nu mai e serios deloc. Renee e haioasă prin apariţia ei însăşi. Când am citit că s-a îngrăşat câteva kilograme pentru rolul ăsta, nu mi-a venit să cred. Chiar o vedeam aşa mai plinuţă, nu cred că a fost vreodată slăbănoagă. Oricum, mi se pare o prostie să te îngraşi pentru un rol pentru ca mai apoi să te înfometezi ca să ajungi la greutatea iniţială. Dar, meseria asta cere sacrificii şi deja deviez de la subiect.


Revenind la ecranizările jurnalelor fătucii ăsteia, mi se par în continuare puţin trase de păr, parcă făcute special să se vândă. Începând cu nebuniile pe care le face maică-sa şi terminând cu neîndemânaticele apariţii ale personajului principal, filmele nu prea sunt grozave, dar odată ce ai pierdut timpul să citeşti cartea, poţi să te sacrifici să vezi dacă şi-au bătut sau nu joc de munca lui Helen Fielding(autoarea).


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu